Istoria armelor bacteriologice de distrugere in masa care seamana izbitor cu ceea ce traim acum!

Distribuie!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

  Armele biologice si chimice cunoscute astazi, drept “armele atomice ale saracilor”, au fost descoperite si folosite de catre oameni, inca din timpuri imemoriale –daca ne gandim la folosirea de catre vanatorii preistorici a varfurilor de sageti muiate in veninul serpilor ori a altor reptile veninoase, in vederea cresterii sanselor la vanatoare si anihilarea rapida a vanatului. Aceasta tehnica, rudimentara dar foarte eficienta, este si astazi folosita de catre bastinasii din America de Sud si mare parte din triburile africane.

Desi initial, otravurile de provenienta animala erau folosite exclusiv pentru procurarea hranei, ulterior acestea au inceput sa fie folosite si in conflictele tribale, devenind parte integranta a “arsenalului”.


Antrax

Dea lungul istoriei, cu predilectie in antichitate si evul mediu, otravurile (cea folosita de catre familia Borgia, numita “La chantarella” era extrem de eficienta, neavand antidot, dar mai ales, nu putea fi depistata. Nici astazi, nu se cunoaste cu certitudine reteta acesteia, ea ramanand un mister, cunoscandu-se doar cateva dintre “ingredientele” sale: păsărilor de curte li se administra soricioaică, praf de cantaride şi venin de viperă cu corn, iar după moarte li se extrăgeau măruntaiele care erau aşezate pe talere de aramă necositorite, timp de o ora, în apropierea unui foc mic. Se obtinea un lichid foarte concentrat, care lasat sa se evapore timp de mai multe zile, se transforma intr-un praf de culoare albă –otrava, propriu-zisa).


Ebola

Exista marturii certe, ca in evul mediu, boli provocate de virusi si bacterii, precum ciuma, lepra, turbarea, variola, au fost folosite in conflictele vremii, avand efecte devastatoare, atat asupra agresorilor cat si asupra celor agresati –cu atat mai mult cu cat, odata epidemia izbucnita, nu existau metode de combatere eficiente si nici cunostintele stiintifice necesare. Iata cateva dintre acestea:

– în 1346, aruncarea cu ajutorul catapultelor, de cadavre infectate cu ciuma (o boala a carei cauza, era necunoscuta pe atunci, desi ea fusese mentionata pentru prima data in urma cu peste 3000 de ani), a provocat prima epidemie devastatoare in Europa. Aceasta a izbucnit in cetatea Kaffa (in Crimeea de astazi), fiind declansata la ordinul conducatorului mongol, Mussis –a carui armata a cazut victima nesabuintei sale. Mai aproape de zilele noastre, in 1710, rusii folosesc aceeasi metoda, catapultand cadavre infectate cu ciuma asupra trupelor suedeze. Ulterior, peste 15 milioane de europeni au cazut victime ciumei, după reantoarcerea corăbiilor genoveze cu marinari infectaţi în portul Genova;

– spaniolii, in anul 1495, in razboiul dus pentru  orasul Neapole cu francezii, au infectat vinul cu sange provenit de la bolnavii de lepra (cunoscuta inca din antichitate. Ea poarta numele de “boala Hansen”, fiind provocata de bacteria Mycobacterium Leprae; modul de contaminare fiind contactul direct, timp indelungat, cu persoana bolnava. Boala nu avea leac in evul mediu);

-in 1650, generalul de artilerie polonez, Siemenowic, a folosit pentru prima data agenti biologici in scop strict militar. Acesta, a incarcat obuze de artilerie cu saliva provenita de la caini infectati cu turbare;

-la Fort Pitt, in Pennsylvania (1763), au fost distribuite, la ordinul colonelului din Armata Britanica, Henry Bouquet, indienilor bastinasi, paturi infectate cu variola –boala, la care bastinasi n-aveau imunitate, murind cu miile. Specialistii, considera astazi, aceasta fapta macabra, prima incercare voita de exterminare in masa cu ajutorul unei arme biologice;

-chiar si in Razboiul Civil american, trupele sudiste au apelat la metode neortodoxe de purtare a razboiului, infectand sursele de apa cu cadavre in descompunere, si lasand “spre folosinta” trupelor unioniste, paturi pline de purici si capuse, purtatori ai variolei si febrei galbene (o boala infectioasa foarte grava, ce este provocata de virusul “amaril”, fiind originara din Africa Centrala, Amazonia si America de Sud, fiind transmisa in principal de tantarul anofel –purtator al virusului, imun la acesta, descoperit de catre biologul Carlos Finlay in 1881. Boala are o incubatie redusa, de maxim 6 zile, debutand prin febra mare si congestionarea fetei, dureri abdominale si musculare atroce. Netratata, poate duce la deces, provocand stare de soc, hipotermie, icter, varsaturi cu sange, imposibilitatea de a urina si disfunctii hepatice grave).

Botulismul

Alte boli foarte grave, larg raspandite in lume –in unele zone extrem de sarace ale Terrei, ele se manifesta si astazi, cu consecinte de neimaginat pentru societatea moderna, tehnologizata- precum: antraxul (este provocata de “Bacillus anthracis”, descoperit de germanul Aloys Pollender in 1849, numita si “boala carbunelui” sau “dalac”, este o boala infectioasa comuna omului si animalelor, in special la bovine, caprine, ovine. Pentru mai multe detalii, aici: ro.wikipedia.org/wiki/Antrax); bruceloza (bacteria ce produce boala, a fost descoperita in anul 1887, de catre Sir David Bruce. Pentru mai multe detalii, aici: ro.wikipedia.org/wiki/Bruceloză); tifosul (rickettsiile ce provoaca boala, au fost descoperite de catre Howart T. Ricketts, in anul 1907. Pentru mai multe detalii, aici: www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/tifos_5154); tularemia (bacteria cauzatoare a bolii, “Francisella tularensis”, a fost descoperita in districtul Tulare din California, SUA, in anul 1912. Pentru mai multe detalii, aici: www.romedic.ro/tularemia); cauzeaza inca mari probleme umanitatii, virusii si bacteriile ce produc aceste boli, devenind din ce in ce mai rezistenti la antibiotice. Multi dintre acesti germeni, constituie astazi, arsenale biologice –fosta URSS, fiind lider mondial in “cresterea, inmultirea si diversificarea” unora dintre acestia, asa cum vom vedea in acest articol.

  Adevarata dezvoltare a armelor biologice a inceput in WW I, Germania avand la acea data, cel mai avansat program biologic militar. Acestia aveau laboratoare clandestine unde cultivau agenti biologici, precum: ciuma (se pare ca au utilizat germen impotriva trupelor ruse din St. Petersburg, in 1915, fiind raspandit de catre agenti germani); morvos, antrax (intre anii 1916-1918, exista semnale ca au folosit acesti germeni impotriva Rusiei, Frantei si probabil, Romaniei! Aceste state s-au confruntat cu o grava epidemie de antrax, ceea ce a dus la scaderea drastica a efectivului de cabaline); tifos, holera, etc. Cu toate acestea, Germania n-a recunoscut niciodata existenta acestui program biologic militar, si nici n-a fost acuzata in mod direct! Mai mult decat atat, in Germania, inca din 1936, doctorul Gerhart Schroder a obtinut un insecticide foarte puternic, ce actiona si asupra sistemului nervos uman. Aceasta substanta, a fost denumita Tabun, iar doi ani mai tarziu, acelasi doctor, a obtinut un derivat de cinci ori mai puternic, denumit Sarin. Tabunul si Sarinul, sunt considerate astazi ca facand parte din categoria gazelor neuroparalizante, cu efecte extrem de nocive asupra organismului uman.

  Tabunul, este extrem de toxic, chiar si in cantitati mici. Se produce sub forma de lichid incolor cu nuante de brun si miros de migdale amare, astazi fiind un pesticid interzis in vederea fabricarii. Odata inhalat, in functie de cantitatea ingerata, acest gaz produce dificultati de respiratie, nervozitate, contractii ale pupilei, transpiratie abundenta, curgerea nasului, salivatie excesiva, bradicardie (batai lente ale inimii), pierderea cunostintei, convulsii, paralizie ale membrelor, defecatie. Are un efect iritant asupra ochilor, putand duce la pierderea definitiva/temporara, a vederii, compusii sai eliminandu-se greu din organism. Daca doza este mare, are efect letal in cateva minute, dar efectul maxim se intalneste atunci cand este absorbit prin piele sau ochi (moartea survine in aproximativ 10 minute). Daca este inhalat, moartea survine in aproximativ doua ore. Cel infectat poate fi salvat daca i se administreaza tratamentul rapid, iar doza letala este de 400 mg.

Victima gaz mustar

Sarinul, este extrem de toxic, si pătrunde în organism prin piele sau pe cale respiratorie. Este un lichid usor volatil, avand efect toxic asupra organismului uman (simptomele sunt asemanatoare ca la intoxicatia cu tabun, soman si VX), manifestandu-se prin: excitatie continua –actionand asupra nervilor si a muschilor, hipersecreție salivară, nazală, crampe musculare, transpirații, vomă, diaree extremă, pierderea cunoștinței, paralizia centrală și periferică a respirației; toate acestea putand duce la deces. Cel infectat poate fi salvat daca i se administreaza tratamentul rapid.

Germania, a produs aceste gaze neuroparalizante pana in anul 1942, ajungand sa detina o cantitate record de 12000 tone de tabun si peste 450 kg de sarin –din fericire, acestea n-au fost folosite in lupta –la care se adaugau cantitati uriase de iperita (iperita cu nitrogen si cu sulf, sub forma de bombe, mine si obuze) si fosgen. SUA si URSS, au dispus si ele de cantitati insemnate de tabun si sarin. Irakul, in 1988, la ordinul lui Sadam Hussein, a utilizat impotriva kurzilor din satul Dorf Birjinni, soman, cu efecte devastatoare asupra populatiei civile, precum si in razboiul cu Iranul. De altfel, Sadam ordonase restrangerea cercetarilor in vederea obtinerii armei nucleare, impulsionandu-le pe cele de obtinere a armelor chimice si biologice (in 2001, peste 3000 de cercetatori fizicieni si chimisti erau angrenati in acest program, cercetarile desfasurandu-se de catre organizatia Atomenergia dinBagdad, unde lucrau si rusi). Cel mai recent, somanul a fost folosit in atentatele din anii 1994-1995, organizate si desfasurate la Tokio, de catre secta Aum Shinrikyo (fondata de catre gurul Shoko Asahara, probabil in 1984, era capabila sa produca virusul Salmonellei si toxina botulinica, dar aveau si stocuri de antrax).

Iperita (gaz mustar), este un compus chimic cu actiune vezicanta, ce ataca pielea provocand basici asemanatoare arsurilor. Este cel mai vechi compus chimic folosit in lupta (a fost folosit pentru prima oara de catre germani la Ypres/Belgia contra francezilor, pe 12 iulie 1917. Cu toate acestea, Franta a fost prima care a utilizat in lupta arme chimice, lansand in 1914 asupra germanilor, gaze lacrimogene), fiind un lichid uleios cu miros de mustar si gust de usturoi. Iperita, se solidifica la 15 grade Celsius, neputand fi utilizata pe timp de iarna, dar la doua ore dupa ce ajunge in contact cu pielea sau cu mucoasele, provoaca arsuri de diferite grade ce se vindeca greu, in cateva luni –insa, in cantitate mare, este letal. Are o influenta nefasta asupra ochilor, putand duce la orbire temporara/definitiva.

Iperita, a fost folosita pe scara larga si de catre Irak in razboiul cu Iranul, facand aproximativ 45000 de victime. De altfel, Irakul avea sub conducerea lui Sadam, programe avansate de obtinere a germenilor de antrax si toxina botulinica, ce se desfasurau la Institutul Salmon Pak, cu care intentionau sa “doteze” rachetele SCUD proprii, cu sprijin sovietic/rusesc. Se pare ca aproximativ 25 de rachete SCUD erau gata de actiune la inceputul primului razboi din Golf, ele fiind in aparenta destinate Arabiei Saudite si Israelului (acest stat a semnalat existenta acestora, deoarece monitorizau indeaproape tot ceea ce faceau irakienii, ceea ce spune multe despre Serviciile lor de informatii!).

Insa, de departe, cea mai cunoscuta arma chimica a Germaniei naziste, in WW II, ce din pacate a fost folosita (impotriva civililor, cu deosebire evrei, in vederea exterminarii lor in lagarele de concentrare de laAuschwitzsi Mauthausen. Acolo, “renumitii doctori nazisti” Josef Mengele, Helmuth Vetter si altii, au efectuat “cercetari” macabre asupra detinutilor, ce constau in: injectarea intravenous de benzina, gazolina, perhidrol, evipan –un anestezic descoperit in 1930, sedativ cu efect hypnotic- fenol, acid prusic, aer, sange infectat cu bacilul tific ori agentii patogeni ai hepatitei A, ai ciumei si malariei, tuberculozei, erizipelului si scarlatinei. Aceste bestii au utilizat pe scara larga impotriva detinutilor-cobai, asa-zisele tratamente, precum: rutenol –o combinatie de acrilonitril cu acid cianhidric, baile in apa inghetata/fiarta, dusurile “reci” in plina iarna, etc.) este CYKLON B, la origine un insecticid puternic cu “ajutorul” caruia puteau fi ucise 2000 de persoane in maxim 20 de minute. Erau necesare, conform calculelor (meticulozitatea germana nu s-a estompat deloc in timpul razboiului!) intre 5-7 kg de CYKLON B, pentru a ucide 15000 de oameni…Acest program de exterminare a evreilor din Germania si tarile ocupate, purta numele de T4 (Tiergarten –Gradina zoologica, fiind destinat initial exterminarii persoanelor cu handicap psihic si motor din Germania).

Un alt stat ce dezvolta programe de inarmare chimica si biologica, atat inainte cat si in timpul WW II, a fost Japonia. Aceasta tara a demarat propriul program in anul 1918, odata cu infiintarea primului laborator de cercetare in domeniu si a unitatii speciale, 731. Unitatea 731 a inceput sa-si dovedeasca valoarea odata cu venirea la conducerea sa a lui Shiro Ishii, cel care a devenit din atasat militar, cel mai bun specialist al armatei japoneze in domeniul chimic si bacteriologic. Dupa ce Japonia a cucerit Manciuria la inceputul anilor *30, Unitatea 731 s-a mutat cu arme si bagaje acolo, unde si-a continuat testele de dezvoltare a armelor biologice, de aceasta data pe prizonieri chinezi (atat militari cat si civili). Sub conducerea lui Ishii, au lucrat cu tifosul, ciuma, malaria, etc, creand bombe biologice purtatoare de agenti patogeni, dar si sobolani, purici si insecte, ce erau contaminati voit, in laboratoarele proprii, cu tifos si ciuma. De asemenea, efectuau si vivisectii (interventie chirurgicala facuta pe viu, fara nicio anestezie) pe subiecti umani. Desi nu se cunoaste numarul exact de victime ale programului de inarmare biologica japonez, se estimeaza ca acesta se ridica la cel putin 10000 de victime, iar specialistii considera ca in WW II, aveau unul dintre cele mai avansate programe de acest fel.

  Cu toate acestea, datorita impactului avut asupra trupelor si a opiniei publice, in anul 1925, s-a semnat la Geneva, “Protocolul de la Geneva” care interzicea utilizarea armelor biologice si chimice in conflictele militare. Acest Protocol, n-a avut efectul scontat! Marile Puteri dezvoltand in deplin secret, programe de inarmare biologica si chimica, inca din anul 1920, ca urmare a “experientei” WW I, unde, soldatii din ambele tabere au “gustat” din “beneficiile” acestor arme.

  Dar, chiar daca SUA, Italia, Franta, Germania, Ungaria aveau propriile programe de dezvoltare a armelor chimice si biologice, de departe, cel al URSS si ulterior, Rusia, era cel mai avansat, datorita institutelor implicate, fondurilor alocate si a numarului imens de cercetatori si lucratori.

  URSS, a demarat programul de inarmare chimica si biologica in anul 1920, la cererea expresa a lui Lenin –cel care dorea egalitate, pace si prosperitate!

  Principala unitate de cercetare si productie, denumita Biopreparat, ajunsese dea lungul anilor, la o dezvoltare fantastica (prin anii *80, aveau peste 52 de unitati de cercetare si productie a “medicamentelor”, unde lucrau peste 50000 de oameni) in ceea ce priveste productia de…medicamente si vaccinuri. Insa, pe langa acestea, erau produse in cantitati halucinante, de ordinul tonelor, cei mai cunoscuti agenti patogeni, precum: ciuma, tularemia, antraxul, variola si encefalita cabalina din Venezuela. Tot aici, se faceau cercetari asupra modalitatilor de inmagazinare si lansare a acestor virusi, cu rachete purtatoare. Principala problema era caldura intensa emanata la impact si explozia, ce-ar fi distrus incarcatura de germeni; problema, ce dupa specialistii SUA, ar fi fost depasita la sfarsitul anilor *80, prin crearea unui dispozitiv special de racire, de fapt un container. De asemenea, sovieticii, ulterior rusii, dupa anul 1990, creasera o varianta extrem de letala a virusului Marburg, denumit “Varianta U”, cu care intentionau sa echipeze rachetele MIRV (fiecare racheta urma sa aiba cate 10 focoase, orientate in directii diferite. Fiecare focos, era inzestrat cu dispozitivul special de racire, pentru a pastra in siguranta virusii, impiedicand astfel sterilizarea si distrugerea lor prin foc si caldura, ce ar fi fost eliberate la impact sau atunci cand racheta ar fi reintrat in atmosfera. In urma exploziei rachetei la impact rezultau bombe mici, acestea deschizandu-se, imprastiau in atmosfera si pe sol, germenii. Aceasta “creatie” apartine Biopreparat, fiind definitivata la Stepnogorsk. Interesant, este faptul ca primii care au desfasurat cercetari ce vizau testarea rezistentei microbiene la detonatia explozibilor clasici, au fost francezii, in anul 1936…Desi, Rusia neaga ca ar mai dispune de asemenea vectori, NATO este sceptica ca spune adevarul! De experienta cercetatorilor rusi a beneficiat Irakul, atat inainte cat si dupa 1990, ce urmarea dezvoltarea unei rachete SCUD purtatoare de germeni –program identic cu cel sovietic/rusesc…Si n-a fost singurul stat ajutat de catre rusi in dezvoltarea unor asemenea programe, expertii occidentali incluzand pe lista “consilierilor rusi”: Iran, Libia, India, Coreea de Nord si Cuba. Toate aceste state au beneficiat de tehnologie, echipamente si…specialisti rusi. De altfel India, Iran, Coreea de Nord, China, Cuba, dar si Israel si Pakistan, sunt posesoare a unor mari stocuri de variola ( i se mai spune in termeni populari si varsat mare, fiind o boala infectioasa extrem de contagioasa, produsa de virusul variolic, transmitandu-se pe cale respiratorie. Incubatia dureaza in medie 12 zile, boala debutand cu febra mare, dureri de cap, dureri musculare, eruptie veziculara pe fata si antebrate, ce pot lasa urme adanci, ducand chiar la desfigurarea bolnavului. In prezent, boala este eradicata peste tot in lume, ultimul caz declarat fiind in 1977).

  Virusul Marburg, provoaca febra hemoragica, asemanatoare cu Ebola, fiind letal pentru om. Moartea survine in urma hemoragiei puternice prin toate orificiile corpului, inclusiv prin piele (in faza terminala, cel infectat transpira sange -datorita subtierii vaselor de sange si a descompunerii/lichefierii, principalelor organe interne).

  Multi specialisti sovietici in bio-tehnologie si arme chimice, se pare ca lucreaza in tarile mentionate mai sus, fiind determinati de criza profunda in care a intrat Rusia dupa dezmembrarea URSS, cand multe dintre programele si institutele de cercetare create de catre sovietici, au fost inchise ori anulate, din lipsa de fonduri. Cu toate acestea, Rusia, dupa unele informatii, si-a pastrat intacte anumite facilitati de cercetare si productie, care sunt inca active, cel mai mare aflandu-se la Novosibirsk, in Siberia occidentala –facilitate ce inainte de 1990, fusese codificata “Vector” si tinea de Biopreparat. Se pare ca astazi, Rusia dispune de asa-zisele “arme binare” (efectul agentilor neuroparalizanti se obtine doar atunci cand acestia sunt amestecati în munitii, inainte de folosire), precum “agentii Novichok”, care reprezinta o intreaga “familie” neuroparalizanta din seria V, despre care se stie doar c-au fost dezvoltati de URSS prin anii *80, fara a se cunoaste structura chimic a acestora sau efectul letal asupra organismului uman. Se stie insa cu certitudine ca sunt de cel putin opt ori mai puternici decat VX, facand parte din generatia a treia de arme chimice, incluse in munitie binara. Rusia a refuzat sa dezvaluie compozitia acestor arme, mijloacele si vectorii purtatori, precum si cantitatea de care dispune. Nici macar n-au vrut sa confirme ori sa infirme, daca le mai produc sau nu!

 

 WW

Surse:

Multumesc unui foarte bun prieten pentru ajutorul acordat la realizarea acestui articol.

Bioterorismul –Andrew Lloyd.

Revista Fortelor Terestre.

www.ancex.ro/upload/ISTORIA_ARMELOR_CHIMICE.pdf

www.ancex.ro/upload/ISTORIA_ARMELOR_BIOLOGICE.pdf

www.ecomagazin.ro/razboiulbiologic-vechi-de-3000-de-ani/

ro.wikipedia.org/wiki/Unitatea_731

www.brad.ac.uk/acad/sbtwc/…/Romanian…/Lecture_No_2_RO.ppt

Surse poze: Wikipedia –Enciclopedia Libera; Internet.

SURSA: https://www.rumaniamilitary.ro/armele-bacteriologice-si-chimice-un-rau-deloc-necesar-partea-i

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook Hrană Spirituală!

Conspiratii indeplinite – apăsați butonul „join” pentru a vă abona la canal!

Vă invităm să vă înscrieți in grupul Conspiratii indeplinite!

Conspiratii Indeplinite
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather
Distribuie!

Hrană Spirituală

Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite

You may also like...